Era anul 1971, iar într-o cameră de hotel din Manhattan, Yoko Ono forma disperată un număr care nu mai funcționa. Vocea i se frângea, iar mâinile îi tremurau. Fostul ei soț, cineastul Anthony Cox, dispăruse cu fiica lor de opt ani, Kyoko Chan Cox. „A plecat…”, i-a spus lui John Lennon cu o voce abia auzită. În acea clipă, în viața unuia dintre cele mai celebre cupluri din lume s-a deschis o rană care avea să sângereze mai bine de douăzeci de ani.
Cei care o cunosc pe Yoko doar ca pe artista enigmatică și controversata parteneră a lui Lennon nu știu că în spatele aurei sale mistice s-a ascuns ani la rând o mamă sfâșiată. Înainte de John, Yoko fusese căsătorită cu Anthony Cox, un artist experimental, la fel de boem și instabil ca ea. Căsnicia lor, începută în 1962, a fost o combinație de geniu creativ și haos emoțional. După despărțire, totul s-a transformat într-un război pentru custodia micuței Kyoko.
În 1969, instanța americană i-a dat câștig de cauză lui Yoko. Dar Cox a refuzat să se supună. Și-a luat fiica și a dispărut de pe fața pământului. A trăit ani întregi sub identități false, alături de o comunitate religioasă izolată numită „The Walk”, condusă de un predicator misterios, Sam Fife. Cultul susținea ruperea totală de lume și interzicea contactul cu „necredincioșii” — inclusiv cu părinții care nu făceau parte din sectă.
Pentru Yoko, fiecare zi devenea o tortură. Ea și Lennon au apelat la detectivi particulari, jurnaliști, chiar și la FBI, dar totul părea zadarnic. În 1971, Lennon a scris piesa “Don’t Worry Kyoko (Mummy’s Only Looking for Her Hand in the Snow)”, o strigare de durere ascunsă într-o melodie zguduitoare. Era, de fapt, o scrisoare către o fetiță care nu o putea auzi. „E undeva acolo”, spunea Lennon într-un interviu TV, „și nu vom înceta niciodată să o căutăm.”
Mutarea lor în Statele Unite nu a fost doar un pas artistic, ci și o decizie strategică: erau mai aproape de ultimele urme lăsate de Kyoko. Dar Cox și copilul trăiau complet în afara rețelei. „The Walk” schimba constant locații, numere de telefon și nume de membri. Era o lume paralelă, în care legile civile nu pătrundeau, iar cei din afară erau considerați agenți ai diavolului.
Anii ’70 au fost pentru Yoko un amestec de glorie publică și disperare tăcută. În timp ce lumea o acuza că l-a „rupt” pe Lennon de Beatles, în culise, ea scria petiții către instanțe americane, depunea apeluri și încerca să-și recupereze fiica. Dar toate ordinele de reîncredințare rămâneau fără ecou — nu poți forța întoarcerea unui copil pe care nu-l găsește nimeni. Într-o scrisoare trimisă unui prieten, Cox spunea că a intrat „în mișcarea lui Dumnezeu” ca să o protejeze pe Kyoko de păcatele lumii. Era exact limbajul fanatic al cultului lui Fife, care predica fuga de o lume coruptă și iminent pieritoare.
Durerea a lăsat urme adânci. Prietenii povesteau că în perioada „Lost Weekend” — separarea de 18 luni dintre Lennon și Yoko —, John purta mereu o fotografie cu Kyoko în portofel. „Îi era dor de ea, deși nu era fiica lui biologică”, a spus May Pang, femeia care i-a fost alături în acei ani. „Pentru el, era familia lui.”
Când Lennon a fost împușcat în 1980, nu își revăzuse niciodată fiica vitregă. Pentru Yoko, pierderea a avut dublă tăiș: iubirea vieții ei dispăruse, iar copilul pentru care luptase ani întregi rămânea o umbră în trecut. În interviuri, trimitea mereu mesaje către Kyoko, ca un far aprins într-o noapte fără sfârșit. Niciodată n-a renunțat.
Abia în 1994, douăzeci și trei de ani mai târziu, telefonul a sunat din nou. La celălalt capăt al liniei era o voce matură, tremurată: „Sunt eu, Kyoko.” Ieșise din cult, după ani de viață sub dogmă și izolare. Întâlnirea cu mama ei a fost tăcută, emoționantă și profundă. Fata care fugise din lume s-a întors ca femeie, iar în camera în care se regăseau, timpul s-a oprit.
Yoko avea atunci 61 de ani. A privit-o lung și a spus mai târziu unei prietene: „Mi-a spus ‘mami’. Asta a fost tot ce aveam nevoie să aud.”
Această poveste, ascunsă zeci de ani sub strălucirea mitului Lennon-Ono, rămâne una dintre cele mai sfâșietoare file din istoria lor — o poveste despre iubirea maternă dusă până la capătul lumii, despre rătăcire și iertare, despre felul în care o voce din trecut poate aduce înapoi un suflet pierdut.
