Uneori, copilul din mine strigă de parcă l-am înghițit ieri și acolo, în interiorul meu, i s-au scufundat toate corăbiile. Ce nu înțelegi, omule, ce nu înțelegi? La vârsta asta nu mai poți face ce făceai la 16 ani…
Hai mai bine să vă povestesc. Am trecut de ceva vreme de crizele de la 40 și de cele de la 45 și, mai apoi, de cele de la 50… De ce spun crizele? Păi eu am făcut mai multe, la 40, am făcut primele crize, dar au fost cu nemiluita, căci abia atunci am început să-mi văd primele riduri și m-am crizat rău, după care am început să văd și firele albe din barbă, tot primele, ca pe niște mici ghiocei apăruți în peisaj și m-am crizat iar, și am tot ținut-o așa până mi-am dat seama că am 45 și mai apoi 50 și, uite așa, din crize în crize am ajuns aici, obosit și discret, plictisit și cu experiență.
Acum știu să simulez toate crizele și asta pentru că mai mereu este la modă să spui că treci printr-o criză de vârstă. Abia când începi să te plângi te transformi într-o potențială victimă în fața femeilor. Problemele tale sunt, în realitate, motivele lor de apropiere față de tine. Femeile iubesc postura în care dau senzația că te compătimesc. Acolo cred ele că stăpânesc mai bine situația, așa cred ele că te cuceresc mai ușor, așa te impresionează ele și tu, ca un vânător iscusit ce ești, te apuci și simulezi criza, ele te compătimesc, tu te lași vânat și, uite așa, te-ai transformat în vânătorul ideal…
Femeia trebuie să dețină controlul, crizele tale nu au voie să depășească o anumită limită, chiar atât de dărâmat nu le placi, o criză masculină trebuie să fie mai discretă, elegantă. Tânguitul unui bărbat are nevoie de o trompetă moderată… Și, cum vă spuneam, copilul din mine a înnebunit subit, se tăvălește pe jos și urlă în gura mare că el nu are nevoie de criză, că ce atâta compasiune din partea femeilor, că ce atâtea cuceriri… Cică el iubește sincer, că are nevoie de stabilitate într-o relație și că a fi infidel este o nebunie. A pus punct bărbatului crizat din interiorul meu și s-a apucat de iubit sincer. Astfel, m-am transformat într-un iubit pasional, într-un iubit sincer, într-un fidel incurabil, dar să vedeți surpriză, acum nimeni nu mă mai caută, am rămas singur, m-au părăsit toate femeile…
Cât de cretin a trebuit să fiu să cred că femeile au nevoie de stabilitate… Vă implor, aduceți o vodcă, am nevoie să-mi îmbăt simțurile, să dau adevărul afară din mine, să-mi vărs ofurile și să iubesc din nou pasager. Femeile sunt templele în care ai voie să pătrunzi abia după ce ai achitat biletul întreg, fără reducere, femeile sunt adevăruri goale ce au fost măcinate de infidelități si trădări pasionale. Nu, femeile nu sunt banale, sunt foarte complicate, sunt extrem de delicate și totuși călite. Femeile nu sunt trandafiri, ele primesc flori, nu se transformă în prizonierele unei vaze în care le poți uita după pofta si placul anilor tăi. Vă implor, alungați copilul din mine, femeile au nevoie de bărbați adevărați!
