Scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, care a fermecat generații întregi de cititori prin rigoarea sa intelectuală și proza lirică, s-a stins din viață duminică, la vârsta de 89 de ani.
A murit în capitala țării sale, Lima, înconjurat de familie și „în pace”, a anunțat fiul său, Alvaro Vargas Llosa – cunoscut comentator politic – într-un mesaj pe rețeaua X.
Considerat un far al „boom-ului” literaturii latino-americane din secolul XX, Vargas Llosa a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2010, pentru opere precum Mătușa Julia și condeierul, Moarte în Anzi și Războiul sfârșitului lumii.
Însă, spre deosebire de mulți dintre colegii săi de generație, a renunțat devreme la ideile socialiste, adoptând vederi conservatoare și implicându-se în politică – lucru care l-a înstrăinat de o bună parte din intelectualitatea de stânga a Americii Latine.
În 1990, a candidat la președinția Peru-ului, dorind, după propriile cuvinte, „să salveze țara de haosul economic și de o insurecție marxistă”. A pierdut în turul al doilea în fața lui Alberto Fujimori, un agronom și profesor universitar necunoscut la acea vreme, care a reușit să înfrângă rebelii, dar a fost ulterior încarcerat pentru crime împotriva drepturilor omului și corupție.
Dezamăgit de înfrângerea electorală, Vargas Llosa s-a mutat în Spania, dar a rămas o voce influentă în America Latină, criticând dur noul val de lideri de stânga, condus de președintele venezuelean Hugo Chavez.
În romanele, piesele și eseurile sale – în număr de zeci – a explorat multiple perspective, a jucat cu structura narativă, alternând planurile temporale și vocile narative. A traversat genuri și a devenit o figură fundamentală a generației care a redefinit literatura latino-americană în anii ’60.
Cărțile sale adesea reflectau relații tensionate și adesea neliniștitoare dintre conducători și supuși. Sărbătoarea țapului (2000) detaliază regimul brutal al dictatorului Rafael Trujillo din Republica Dominicană, iar Războiul sfârșitului lumii (1981) reconstituie povestea reală a unui predicator fanatic și a confruntării sângeroase dintre adepții săi și armata braziliană în anii 1890.
„Genialitatea sa intelectuală și vastul său corpus literar vor rămâne o moștenire veșnică pentru generațiile viitoare”, a transmis președinta Peru-ului, Dina Boluarte, într-o postare pe X, numindu-l „cel mai ilustru peruan din toate timpurile”.
ROMANE HRĂNITE DE EXPERIENȚĂ
Născut pe 28 martie 1936, în Arequipa, Peru, din părinți de clasă mijlocie, Vargas Llosa a extras constant din propria viață și familie pentru a-și construi personajele și poveștile.
Romanul său de debut, Ora eroului (1963), s-a inspirat din perioada adolescenței sale ca elev la o academie militară din Lima, în timp ce volumul memorialistic Peștele în apă (1993) documentează candidatura sa prezidențială din 1990.
Multe alte opere exprimă profunda sa îngrijorare față de soarta țării natale. Povestitorul (1987) abordează conflictul cultural dintre civilizațiile indigene și europene, iar Moarte în Anzi (1993) rememorează anii de teroare marcați de mișcarea de gherilă Calea Luminoasă.
„Opera unui scriitor este hrănită de experiența sa personală și, odată cu trecerea anilor, devine mai bogată”, declara Vargas Llosa într-un interviu acordat Reuters, la Madrid, în 2001.
Pe măsură ce experiențele sale se diversificau, la fel și explorările sale literare. Fata rea (2006), o poveste de dragoste, a fost primită cu elogii și considerată una dintre cele mai bune scrieri ale sale.
Viața sa personală a fost, la rândul ei, demnă de un roman – iar Mătușa Julia și condeierul (1977) s-a inspirat din prima sa căsătorie, la 19 ani, cu Julia Urquidi, mai în vârstă cu 10 ani și fosta soție a unchiului său. Cea de-a doua soție a fost verișoara sa primară, Patricia, cu care a avut trei copii – inclusiv pe Alvaro. După 50 de ani de căsnicie, a părăsit-o în 2015 pentru Isabel Preysler, mama cântărețului Enrique Iglesias, dar relația s-a încheiat în 2022.
sursa: https://www.reuters.com/
